pentru tine , fratele meu

Nu stiu de ce , nu am nici o explicatie pentru asta , mi-as fi dorit tare mult sa-ti cant la nunta ... Au trecut ani multi de-atunci , nu ti-am cantat niciodata dar am plans la inmormantarea ta , am jelit spundu-ti in gand ceea ce nu ti-am putut spune niciodata cu voce tare atunci cand traiai . Atat cat ai trait am incercat tot timpul sa capat aprecierea ta , sa ma ridic la inaltimea pretentiilor tale , sa nu te dezamagesc...acum ca nu mai esti fac acelasi lucru : ma surprind intrebandu-ma ce ai zice sau ce ai face intr-o anume situatie . Ne certam des si ieseau scantei ! Nimic nu valora mai mult pentru mine decat parerea ta ! Paradox ? Nu , pur si simplu erai , esti fratele meu si asta explica totul .
Am aflat intamplator ca esti bolnav si din acea zi ca intr-un tobogan cumplit al durerii si al suferintei am sperat , am plans , am crezut si apoi m-a cuprins desnadejdea....Mainile intinse implorand un ajutor , speranta ....si apoi tacere. Ai tacut pentru ca nu mai putei vorbi? Ai tacut pentru ca nu mai vroiai sa vorbesti ? Nu voi sti niciodata. Stiu doar ca eu n-am avut curajul nici macar atunci , cand taceai , sa-ti spun ce mult ai insemnat pentru mine , ce mult vei insemna totdeauna .
Am stat langa tine tot timpul dar nu si atunci cand ai murit...
Nu trece zi fara sa-ti vorbesc sau sa-ti cant. Vin sarbatorile si niciodata nu vor mai fi la fel fara tine . Nu stiu daca iti placeau colindele dar, toate pe care le cant sunt pentru tine , fratele meu .