miercuri, 5 decembrie 2007

Minunea mea cu ochi albastri….
Nici nu te nascusesi si ma mangaiai atunci cand eram suparata .
Mi-ai transmis liniste pentru ca dincolo de “ smecheria ta “ eu am stiut intotdeauna ( da , am stiut ! ) ca sufletul tau este acolo unde ar trebui sa fie , ca inima ta e tot timpul calda si deschisa . Iti multumesc ca existi , iti multumesc ca stii sa-mi zambesti cand eu plang , iti multumesc pentru tot , chiar si pentru momentele in care ne certam…. Tu esti acum in sala de clasa , la teza si sper sa simti , vezi , chiar pe umarul drept , doua maini impreunate intr-o ruga muta , doi ochi ce te privesc increzatori si plini de speranta , o inima ce bate doar pentru tine . Ai grija cand deschizi cadoul ! Am pus iubire , grija , speranta , incredere , multumiri ….sa nu le pierzi !
Tu ai fost " darul"...
Vin sarbatorile si ….simt nevoia sa-ti “ spun “ ce nu ti-am spus niciodata cu glas tare ...
Ai venit in viata mea si mi-ai adus bucurie si o lumina nemaivazuta . Cu multi ani inainte , chiar necasatorita fiind , stiam ca voi avea un baiat ce se va numi Alexandru . Esti minunea ce a rostit pentru prima oara pentru mine cuvantul “ mama” , mangaierea , speranta … Ne-am certat si ma enervam cumplit pentru ca nu reuseam –sau poate nu stiam – sa te fac sa intelegi ca tot timpul imi este teama ca ai putea pati ceva . Am incercat sa te fac sa urmezi drumul care credeam eu ca e bun , uitand ca fiecare-n viata trebuie sa-si urmeze propriul drum , sa faca propriile greseli , sa traiasca cu ele si sa incerce sa le indrepte . Am vrut intr-un mod egoist sa fugi tot timpul in bratele mele , sa vii sa-ti sterg lacrimile , sa impartasesti doar cu mine victoriile…Ai crescut insa si privesc cu mandrie , teama , speranta , mirare , incredere , barbatul ce incepi sa fii .
Iti multumesc ca ai venit in viata mea , ca esti “ baiatul meu cel mare “ , iti multumesc pentru tot si te rog sa ma lasi sa fiu mereu in viata ta .

Cu drag , mami….