E iarna...
Zapada cade frumos ca intr-un basm , acoperind totul : dureri , taceri , impliniri si neimpliniri , purificand natura si pe noi odata cu ea . Chiotele copiilor se aud peste tot si vazduhul parca pulseaza de atata energie...Doar noi , oamenii mari , suntem tacuti , posaci si zgribuliti .
Nu e pacat ? Fulgii danseaza si ne asteapta doar sa-i privim ! Intinde mana si primeste in palma steluta ce vine din cer , alba si pura precum rasul copiilor .
Imi amintesc ca alergam razand prin troiene fara sa-mi pese de nimic , cantand cat era ziua de lunga ....imi amintesc si tare bine ar fi sa nu mai uit atunci cand imi critic copii....