ganduri

Desi m-am nascut toamna nu am avut niciodata afinitati deosebite pentru acest anotimp. Totul in jur este asa trist , obosit..........Sunt o fire melancolica dar, doar toamna aceasta stare este asociata cu tristetea . Drumul este pustiu si tacut . Din cand in cand doar frunzele galbui plutesc pentru a se aseza tacute si triste in covorul lipsit de viata ce acopera pamantul . Pomii par stingheri ca niste baietani prinsi dezbracati la scaldat de un card de fete . Sintem intr-o continua asteptare , este miezul zilei si totusi parca negura nopti nu se da batuta iar noi , privim spre cer asteptand in zadar sa primim energie de la razele soarelui . Pe cer stolurile de pasari calatoare parasesc meleagurile ce le-au oferit caldura si hrana pe timp de vara alergand grabite dupa razele binefacatoare ale soarelui. Dintr-o data stropii reci de ploaie izbesc pamantul iar noi privim de dupa perdele zgribulindu-ne fara sa vrem . Daca vara toata natura - si noi impreuna cu ea - se deschide pentru a primi seva ploii , acum totul incearca sa se ascunda asemeni unui arici ce simte pericolul . Casele par niste femei cu broboadele ridicate , ascunzandu-si feresterele pana mai ieri larg deschise. Si totusi este de ajuns o raza firava de soare pentru ca totul sa vibreze din nou! Probabil ca asa functioneaza totul : un zambet , o raza de soare, o vorba buna si viata este mult mai frumoasa , greutatile dispar ..........Un zambet pe care de cele mai multe ori il tinem ascuns din motive mai mult decat egoiste , mai mult decat meschine .
Sunt oameni care nu pot trai decat scrasnind din dinti , oameni frustrati ce-si ascund slabiciunile in spatele fortei fizice folosita doar in fata celor ce nu au cum sa riposteze . In viata ne confruntam cu zeci de situatii grele . De fiecare data D-zeu ne pune in fata o problema si alaturi de ea ,poate nu la " vedere" , calea de rezolvare . Depinde doar de noi sa o gasim , depinde doar de noi sa vrem sa o gasim in primul rand .