src="http://pagead2.googlesyndication.com/pagead/show_ads.js">
Am pornit din start cu handicapul de a fi femeie intr-o lume in care barbatii primesc impreuna cu certificatul de nastere toate secretele vietii......Nu stiu daca as putea explica de ce imi place asa de mult sportul si implicit fotbalul .
Poate ca se datoreaza mamei mele care , desi taranca dintr-un sat de langa Silistea lui Marin Preda pleca cu radioul dupa ea daca avea Craiova meci. Era vremea de aur a unei generatii minunate de fotbalisti , generatie ce a adus culoare si fior patriotic unui popor ce canta la un ison " O iubire alb-albastra" .
Poate ca Ioan Chirila a lasat atat de mult suflet in scrierile sale incat noi , cititorii n-a trebuit decat sa citim pentru a ne contamina pe viata .......poate ca de fapt asa sunt eu , fara nici o explicatie logica .
Tin minte ca scriitorul minunat care a fost Ioan Chirila avertiza intr-una din cartile sale ca fotbalul a pierdut treptat legatura cu sportul si sportivitatea , ca tot mai multe victime au inceput sa cada pe altarul sau . Am recitit de curand pasaje din opera sa si raportate la realitaea de azi a fotbalului ai crede ca scriitorul ori este un romantic ori a cosmetizat realiatatea . Frumusetea jocului cu balonul rotund s-a pierdut intre zecile de mii de euro , masinile ultimul tip , ceasurile scumpe.............Stirile sportive sunt pline de relatari ce privesc viata privata a sportivilor , patronii deveniti stapani , fac tot timpul calcule de rentabilitate , limbajul este unul de maidan chiar daca vorbitorul poarta costum, cravata , ceas.........de mii de euro .
Nimeni nu mai are timp sa descrie frumusetea unui dribling , nimeni nu mai vede saltul la sacrificiu al unui portar , meciul dintre doua echipe este tot timpul un razboi pe viata si pe moarte si totul aduce ura si nu cantecul pe stadioane . Parca a trecut o viata de cand mergeam la meciuri pe stadion . Era o sarbatoare pentru ca vedeam totul cu ochii pe care Ioan Chirila mi-i invatase sa priveasca cantand zborul balonului rotund , sa planga in acelasi timp cu Dobrin in Mexic , sa straluceasca de fericire ca la meciul cu Brazilia din '70 , simteam cu inima ce batuse sa-mi sara din piept la meciul in care Dukadam a devenit legenda ..........acum tribunele au uitat sa cante , copii au uitat sa-si plece capul atunci cand intalnesc un fotbalist care ar merita cu prisosinta aplauze............
Banul schimba peste noapte destine , scuipa peste legende si opreste freamatul tribunelor transformadu-l in injurii , incrancenare si ura . Unde este omul in timp ce banul a devenit stapan? Unde este fotbalul ? Va mai aduceti aminte ca gazonul mustea de sufletul frumosilor nebuni ce se chemau ca si voi : fotbalisti ? Nu calcati ! Lasati tribunele sa cante , reinvatati-le refrenul minunat al driblingului , plangeti la infrangere pentru ca nu ati fost cei mai buni si nu pentru ca s-au dus cateva mii de euro ...........e doar un joc ! Mai tineti minte?
Poate ca se datoreaza mamei mele care , desi taranca dintr-un sat de langa Silistea lui Marin Preda pleca cu radioul dupa ea daca avea Craiova meci. Era vremea de aur a unei generatii minunate de fotbalisti , generatie ce a adus culoare si fior patriotic unui popor ce canta la un ison " O iubire alb-albastra" .
Poate ca Ioan Chirila a lasat atat de mult suflet in scrierile sale incat noi , cititorii n-a trebuit decat sa citim pentru a ne contamina pe viata .......poate ca de fapt asa sunt eu , fara nici o explicatie logica .
Tin minte ca scriitorul minunat care a fost Ioan Chirila avertiza intr-una din cartile sale ca fotbalul a pierdut treptat legatura cu sportul si sportivitatea , ca tot mai multe victime au inceput sa cada pe altarul sau . Am recitit de curand pasaje din opera sa si raportate la realitaea de azi a fotbalului ai crede ca scriitorul ori este un romantic ori a cosmetizat realiatatea . Frumusetea jocului cu balonul rotund s-a pierdut intre zecile de mii de euro , masinile ultimul tip , ceasurile scumpe.............Stirile sportive sunt pline de relatari ce privesc viata privata a sportivilor , patronii deveniti stapani , fac tot timpul calcule de rentabilitate , limbajul este unul de maidan chiar daca vorbitorul poarta costum, cravata , ceas.........de mii de euro .
Nimeni nu mai are timp sa descrie frumusetea unui dribling , nimeni nu mai vede saltul la sacrificiu al unui portar , meciul dintre doua echipe este tot timpul un razboi pe viata si pe moarte si totul aduce ura si nu cantecul pe stadioane . Parca a trecut o viata de cand mergeam la meciuri pe stadion . Era o sarbatoare pentru ca vedeam totul cu ochii pe care Ioan Chirila mi-i invatase sa priveasca cantand zborul balonului rotund , sa planga in acelasi timp cu Dobrin in Mexic , sa straluceasca de fericire ca la meciul cu Brazilia din '70 , simteam cu inima ce batuse sa-mi sara din piept la meciul in care Dukadam a devenit legenda ..........acum tribunele au uitat sa cante , copii au uitat sa-si plece capul atunci cand intalnesc un fotbalist care ar merita cu prisosinta aplauze............
Banul schimba peste noapte destine , scuipa peste legende si opreste freamatul tribunelor transformadu-l in injurii , incrancenare si ura . Unde este omul in timp ce banul a devenit stapan? Unde este fotbalul ? Va mai aduceti aminte ca gazonul mustea de sufletul frumosilor nebuni ce se chemau ca si voi : fotbalisti ? Nu calcati ! Lasati tribunele sa cante , reinvatati-le refrenul minunat al driblingului , plangeti la infrangere pentru ca nu ati fost cei mai buni si nu pentru ca s-au dus cateva mii de euro ...........e doar un joc ! Mai tineti minte?
