viata dubla

Pentru foarte multi dintre colegii mei de liceu as fi de nerecunoscut daca ne-am reantalni si cand spun asta nu ma refer neaparat la urmele lasate de trecerea timpului ci , la felul in care am ales sa-mi traiesc viata .

Eram curajoasa , spuneam mereu ce aveam de spus , respectam tot ce trebuia respectat si pe toti cei ce ma respectau , nu dadeam doi bani pe prostie in oricare forma a ei , ma "bateam" pentru un punct de vedere corect.........
Dupa terminarea liceului desi toata lumea paria ca voi intra la facultate , n-am reusit . M-am angajat , a venit casatoria ......copii...........
De atunci traiesc o viata dubla ! Un sot gelos si violent, sufocat inca din start de responsabilitatile casniciei au facut din mine un om inhibat si temator . Cu timpul bautura a devenit si ea o prezenta permanenta in casa noastra si acesele de gelozie care oricum erau ilogice au devenit de-a dreptul nebunesti .
In incercarea de a proteja copii am tacut si am suportat jignirile , perchezitia gentii , a telefonului ,a corpului meu (!) in tacere . Bautura a adus insa cu ea un element nou : urletele fara nici un fel de jena , acuzatiile urate si referirile la viata intima spuse in gura mare............In timp ce eu ma incovoiam tot mai mult el devenea tot mai agresiv . Intr-o zi am ripostat , nici acum nu stiu daca furia sau inconstienta au preluat controlulu ,( poate amandoua ) , cert este ca am ripostat cu o violenta pe care nu stiam ca o am si de atunci el a facut pasi inapoi , mici dar siguri . Continua sa bea la fel sau , poate mai mult si totusi s-a intamplat ceva cu mine : a incetat sa-mi mai fie frica . Nu ma mai albesc la fata cand vad ca ma suna , nu mai alerg pe strada pentru a ma incadra in timp , spun ce am de spus ......Este o victorie ? Este victoria mea asupra lui sau a alcoolului asupra lui ?
Cred ca inainte de toate casnicia nu este o intrecere ci o incununare a iubirii , a prieteniei , a increderii neconditionate , a sprijinului permanent pe care doi oameni trebuie sa si le arate permanent .
Sunt situatii cand un divort este solutia unica . De ce nu am divortat ? De ce n-o fac nici acum ? Ma consider un om inteligent si totusi m-am complacut intr-o situatie jenanta atat pentru mine cat si pentru copii . Atunci cand mama ta te intreaba : "crezi ce spune tatal tau ? crezi ca sunt o tarfa?" Ce poate fi in mintea copilului tau ?