In aprilie 2013 am fost pentru un control genital \testul papanicolau la spitalul Universitar din Bucuresti.Verdictul ?
"-Scoatem tot!
-Asa rau este?
-Da !
-Ce am ?
-NU stim , dupa ce scoatem tot(ovare,uter,trompe)trimitem la analize si vedem.
-???
-Rezerv deja sala de operatie pentru saptamana viitoare?
-Trebuie sa ma gandesc!
-Nu e timp, salile sunt foarte aglomerate, trebuie rezervata din timp!Te trec in registru!"
Am plecat buimaca acasa, speriata e putin spus! Impreuna cu familia am hotarat ca trebuie sa avem si alta opinie si tot familia m-a ghidat catre schimbarea radicala a obiceiurilor alimentare.am mers la spitalul Sandor si reactia doctoritei de acolo a fost oarecum comica , am ras si eu nervos si usurata de tensiune:
"-Pe bune ?Cum adica scoatem tot?De ce?Stai sa vedem ce e acolo !"
Dupa examinare era si mai optimista!
Am trecut brusc , fara perioade de acomodare la alimentatia fara carne, E-uri , prajeli etc.
Nu am avut nici macar un singur moment de disconfort pentru ca imi setasem deja creierul cum ca asta e salvarea mea .Dupa trei luni am refacu testul papanicolau in mediu lichid :nici urma de cancer, totul era in parametri normali.
De atunci continui sa ma minunez de schimbarile petrecute in organismul meu, in mintea mea .Aveam aproape permanent dureri de cap , tremur al mainilor,ameteli,stari de oboseala, iritare....AVEAM! Toate au disparut .Organismul meu transmite semnale si eu am invatat sa le ascult....
vineri, 7 februarie 2014
vineri, 11 ianuarie 2008
E iarna...
Zapada cade frumos ca intr-un basm , acoperind totul : dureri , taceri , impliniri si neimpliniri , purificand natura si pe noi odata cu ea . Chiotele copiilor se aud peste tot si vazduhul parca pulseaza de atata energie...Doar noi , oamenii mari , suntem tacuti , posaci si zgribuliti .
Nu e pacat ? Fulgii danseaza si ne asteapta doar sa-i privim ! Intinde mana si primeste in palma steluta ce vine din cer , alba si pura precum rasul copiilor .
Imi amintesc ca alergam razand prin troiene fara sa-mi pese de nimic , cantand cat era ziua de lunga ....imi amintesc si tare bine ar fi sa nu mai uit atunci cand imi critic copii....
Zapada cade frumos ca intr-un basm , acoperind totul : dureri , taceri , impliniri si neimpliniri , purificand natura si pe noi odata cu ea . Chiotele copiilor se aud peste tot si vazduhul parca pulseaza de atata energie...Doar noi , oamenii mari , suntem tacuti , posaci si zgribuliti .
Nu e pacat ? Fulgii danseaza si ne asteapta doar sa-i privim ! Intinde mana si primeste in palma steluta ce vine din cer , alba si pura precum rasul copiilor .
Imi amintesc ca alergam razand prin troiene fara sa-mi pese de nimic , cantand cat era ziua de lunga ....imi amintesc si tare bine ar fi sa nu mai uit atunci cand imi critic copii....
miercuri, 5 decembrie 2007
Minunea mea cu ochi albastri….
Nici nu te nascusesi si ma mangaiai atunci cand eram suparata .
Mi-ai transmis liniste pentru ca dincolo de “ smecheria ta “ eu am stiut intotdeauna ( da , am stiut ! ) ca sufletul tau este acolo unde ar trebui sa fie , ca inima ta e tot timpul calda si deschisa . Iti multumesc ca existi , iti multumesc ca stii sa-mi zambesti cand eu plang , iti multumesc pentru tot , chiar si pentru momentele in care ne certam…. Tu esti acum in sala de clasa , la teza si sper sa simti , vezi , chiar pe umarul drept , doua maini impreunate intr-o ruga muta , doi ochi ce te privesc increzatori si plini de speranta , o inima ce bate doar pentru tine . Ai grija cand deschizi cadoul ! Am pus iubire , grija , speranta , incredere , multumiri ….sa nu le pierzi !
Nici nu te nascusesi si ma mangaiai atunci cand eram suparata .
Mi-ai transmis liniste pentru ca dincolo de “ smecheria ta “ eu am stiut intotdeauna ( da , am stiut ! ) ca sufletul tau este acolo unde ar trebui sa fie , ca inima ta e tot timpul calda si deschisa . Iti multumesc ca existi , iti multumesc ca stii sa-mi zambesti cand eu plang , iti multumesc pentru tot , chiar si pentru momentele in care ne certam…. Tu esti acum in sala de clasa , la teza si sper sa simti , vezi , chiar pe umarul drept , doua maini impreunate intr-o ruga muta , doi ochi ce te privesc increzatori si plini de speranta , o inima ce bate doar pentru tine . Ai grija cand deschizi cadoul ! Am pus iubire , grija , speranta , incredere , multumiri ….sa nu le pierzi !
Tu ai fost " darul"...
Vin sarbatorile si ….simt nevoia sa-ti “ spun “ ce nu ti-am spus niciodata cu glas tare ...
Ai venit in viata mea si mi-ai adus bucurie si o lumina nemaivazuta . Cu multi ani inainte , chiar necasatorita fiind , stiam ca voi avea un baiat ce se va numi Alexandru . Esti minunea ce a rostit pentru prima oara pentru mine cuvantul “ mama” , mangaierea , speranta … Ne-am certat si ma enervam cumplit pentru ca nu reuseam –sau poate nu stiam – sa te fac sa intelegi ca tot timpul imi este teama ca ai putea pati ceva . Am incercat sa te fac sa urmezi drumul care credeam eu ca e bun , uitand ca fiecare-n viata trebuie sa-si urmeze propriul drum , sa faca propriile greseli , sa traiasca cu ele si sa incerce sa le indrepte . Am vrut intr-un mod egoist sa fugi tot timpul in bratele mele , sa vii sa-ti sterg lacrimile , sa impartasesti doar cu mine victoriile…Ai crescut insa si privesc cu mandrie , teama , speranta , mirare , incredere , barbatul ce incepi sa fii .
Iti multumesc ca ai venit in viata mea , ca esti “ baiatul meu cel mare “ , iti multumesc pentru tot si te rog sa ma lasi sa fiu mereu in viata ta .
Cu drag , mami….
Vin sarbatorile si ….simt nevoia sa-ti “ spun “ ce nu ti-am spus niciodata cu glas tare ...
Ai venit in viata mea si mi-ai adus bucurie si o lumina nemaivazuta . Cu multi ani inainte , chiar necasatorita fiind , stiam ca voi avea un baiat ce se va numi Alexandru . Esti minunea ce a rostit pentru prima oara pentru mine cuvantul “ mama” , mangaierea , speranta … Ne-am certat si ma enervam cumplit pentru ca nu reuseam –sau poate nu stiam – sa te fac sa intelegi ca tot timpul imi este teama ca ai putea pati ceva . Am incercat sa te fac sa urmezi drumul care credeam eu ca e bun , uitand ca fiecare-n viata trebuie sa-si urmeze propriul drum , sa faca propriile greseli , sa traiasca cu ele si sa incerce sa le indrepte . Am vrut intr-un mod egoist sa fugi tot timpul in bratele mele , sa vii sa-ti sterg lacrimile , sa impartasesti doar cu mine victoriile…Ai crescut insa si privesc cu mandrie , teama , speranta , mirare , incredere , barbatul ce incepi sa fii .
Iti multumesc ca ai venit in viata mea , ca esti “ baiatul meu cel mare “ , iti multumesc pentru tot si te rog sa ma lasi sa fiu mereu in viata ta .
Cu drag , mami….
vineri, 30 noiembrie 2007
pentru tine , fratele meu
Nu stiu de ce , nu am nici o explicatie pentru asta , mi-as fi dorit tare mult sa-ti cant la nunta ... Au trecut ani multi de-atunci , nu ti-am cantat niciodata dar am plans la inmormantarea ta , am jelit spundu-ti in gand ceea ce nu ti-am putut spune niciodata cu voce tare atunci cand traiai . Atat cat ai trait am incercat tot timpul sa capat aprecierea ta , sa ma ridic la inaltimea pretentiilor tale , sa nu te dezamagesc...acum ca nu mai esti fac acelasi lucru : ma surprind intrebandu-ma ce ai zice sau ce ai face intr-o anume situatie . Ne certam des si ieseau scantei ! Nimic nu valora mai mult pentru mine decat parerea ta ! Paradox ? Nu , pur si simplu erai , esti fratele meu si asta explica totul .
Am aflat intamplator ca esti bolnav si din acea zi ca intr-un tobogan cumplit al durerii si al suferintei am sperat , am plans , am crezut si apoi m-a cuprins desnadejdea....Mainile intinse implorand un ajutor , speranta ....si apoi tacere. Ai tacut pentru ca nu mai putei vorbi? Ai tacut pentru ca nu mai vroiai sa vorbesti ? Nu voi sti niciodata. Stiu doar ca eu n-am avut curajul nici macar atunci , cand taceai , sa-ti spun ce mult ai insemnat pentru mine , ce mult vei insemna totdeauna .
Am stat langa tine tot timpul dar nu si atunci cand ai murit...
Nu trece zi fara sa-ti vorbesc sau sa-ti cant. Vin sarbatorile si niciodata nu vor mai fi la fel fara tine . Nu stiu daca iti placeau colindele dar, toate pe care le cant sunt pentru tine , fratele meu .
Am aflat intamplator ca esti bolnav si din acea zi ca intr-un tobogan cumplit al durerii si al suferintei am sperat , am plans , am crezut si apoi m-a cuprins desnadejdea....Mainile intinse implorand un ajutor , speranta ....si apoi tacere. Ai tacut pentru ca nu mai putei vorbi? Ai tacut pentru ca nu mai vroiai sa vorbesti ? Nu voi sti niciodata. Stiu doar ca eu n-am avut curajul nici macar atunci , cand taceai , sa-ti spun ce mult ai insemnat pentru mine , ce mult vei insemna totdeauna .
Am stat langa tine tot timpul dar nu si atunci cand ai murit...
Nu trece zi fara sa-ti vorbesc sau sa-ti cant. Vin sarbatorile si niciodata nu vor mai fi la fel fara tine . Nu stiu daca iti placeau colindele dar, toate pe care le cant sunt pentru tine , fratele meu .
Abonați-vă la:
Postări (Atom)