pentru tine , fratele meu

Nu stiu de ce , nu am nici o explicatie pentru asta , mi-as fi dorit tare mult sa-ti cant la nunta ... Au trecut ani multi de-atunci , nu ti-am cantat niciodata dar am plans la inmormantarea ta , am jelit spundu-ti in gand ceea ce nu ti-am putut spune niciodata cu voce tare atunci cand traiai . Atat cat ai trait am incercat tot timpul sa capat aprecierea ta , sa ma ridic la inaltimea pretentiilor tale , sa nu te dezamagesc...acum ca nu mai esti fac acelasi lucru : ma surprind intrebandu-ma ce ai zice sau ce ai face intr-o anume situatie . Ne certam des si ieseau scantei ! Nimic nu valora mai mult pentru mine decat parerea ta ! Paradox ? Nu , pur si simplu erai , esti fratele meu si asta explica totul .
Am aflat intamplator ca esti bolnav si din acea zi ca intr-un tobogan cumplit al durerii si al suferintei am sperat , am plans , am crezut si apoi m-a cuprins desnadejdea....Mainile intinse implorand un ajutor , speranta ....si apoi tacere. Ai tacut pentru ca nu mai putei vorbi? Ai tacut pentru ca nu mai vroiai sa vorbesti ? Nu voi sti niciodata. Stiu doar ca eu n-am avut curajul nici macar atunci , cand taceai , sa-ti spun ce mult ai insemnat pentru mine , ce mult vei insemna totdeauna .
Am stat langa tine tot timpul dar nu si atunci cand ai murit...
Nu trece zi fara sa-ti vorbesc sau sa-ti cant. Vin sarbatorile si niciodata nu vor mai fi la fel fara tine . Nu stiu daca iti placeau colindele dar, toate pe care le cant sunt pentru tine , fratele meu .

Noi romanii suntem intradevar un popor fascinant ! Suntem asa disperati sa fim acceptati " in lumea buna " ( care intre noi fie vorba are neajunsurile si problemele ei ) incat ne comportam ca si cum ne-am fi nascut cu un handicap insurmontabil ce ne situeaza din start cu multe trepte mai jos decat semenii nostri .
Da ! Avem handicapul anilor de comunism , ani ce au degradat totul . Avem handicapul ca e sau nu e cazul , noi ne punem cenusa in cap. Avem handicapul ca am fost atatia ani " inchisi " incat in libertate nu am stiut ce sa facem si am calcat in picioare principii , reguli , credinta . Vorbim mult si patimas despre lucruri de nimic dar " o dam pe dupa visin " daca trebuie sa spunem simplu : "da !" sau "nu !"
Ne autoironizam , dam cu noi de pamant , luam atitudine.........si in secunda imediat urmatoare scuipam , mancam seminte , injuram , aruncam gunoiul alaturi si nu in cos.....Nimicuri !????? Descurcareti , usor adaptabili , inteligenti , capabili oricand sa facem din c....t bici si sa mai si trosneasca.....Hoti , smecherasi , violenti , betivi ...Parca uneori imi vine sa ma intreb : nu cumva suntem un popor nomad venit de nicaieri anume ?

Aseara Steaua a pierdut al treilea meci in Liga Campinilor ........
Dincolo de jocul slab ,lipsa totala de determinare .........si alte lipsuri , multe alte lipsuri ale jucatorilor , m-a surprins modul in care cei doi comentatori au ales sa ne " vorbeasca " despre meciul ce tocmai se desfasura . Poate ca evolutia jucatorilor era dezamagitoare dar "luatul la misto" era , sau cel putin eu asa stiam , apanajul " smecherilor " . Atunci cand deschidem televizorul ne asteptam ca cei ce ne vorbesc sa fie deasupra "fenomenului stradal " cel putin in ceea ce priveste formularea ideilor daca nu si in continutul lor .
Poate gresesc ?!

Atunci cand esti parinte simti totul altfel . Orice potential pericol pentru copilul tau terbuie indepartat neaparat si cat mai repede cu putinta . Suntem atat de speriati incat incercam sa cream in jurul lor un fel de " vid de pericole" angajandu-ne intr-o lupta neincetata , uitand ca si copii trebuie sa faca propriile lor greseli , sufocandu-i cu grija noastra . Atunci cand se revolta nu observam sau refuzam sa recunoastem ca greseala este a noastra .
Daca am reusi sa strecuram in grija ce le-o purtam un gram de incredere , un strop de independenta si doar o particica de intelegere ....... Dorim de la ei perfectiune in toate si atunci cand nu o ating sunt tentati sa cosmetizeze realitatea tocmai pentru a nu ne supara.
Si ca un ultim gand pe ziua de azi , cred ca ar trebui sa scoatem din vocabularul nostru : "sa-mi faci tu mie una ca asta !?"

Ziua de 30 octombrie va ramane pentru toata viata mea ca o borna de hotar , marcand inceputul unui " ceva " despre care deocamdata nu pot spune decat ca este rana vie ce-mi sangereaza in fiecare clipa . Este de departe cea mai dureroasa zi din viata mea ; este de departe cea mai puternica lovitura pe care am primit-o vreodata , naucitoare si parca ireala .

aplaudati si plangeti

26.10.2007……….astazi a murit Nicolae Dobrin ! Dumnezeu sa-l odihneasca in pace !
Ce a fost el pentru fotbal ? A fost lumina ce dansa frenetic printre adversari , a fost sclipirea ce transforma un meci anost intr-un foc de artificii , a fost siguranta , a fost dansul ce hipnotiza , a fost……..
Intre Dobrin si fotbal a fost o poveste de dragoste in care ei , cei doi capriciosi parteneri isi faceau permanent declaratii de iubire fierbinte , navalnic , cu “ nabadai “ .
Au fost tradari ? fotbalul nu a tradat niciodata ! Doar oamenii s-au erijat in judecatori supremi ! Acum ca EL nu mai este , simt mai pregnant ca oricand durerea si frustrarea absentei impuse de la mondialul din Mexic . Poate ca D-zeu va oferi undeva intr-un univers paralel , acolo departe unde nimeni nu stie ce este , daca este sau cum este , sansa unui meci –macar a unui meci- in care din pacate noi nu vom putea fi spectatori .
Dobrin juca fotbal pasional asa cum danseaza dansatorii de tango , vibrand si traind cu fiecare fibra a corpului frumusetea acestui sport . A fost iubit de toti dincolo de culori si rivalitati , a fost al nostru al tuturor si cu adevarat doar al fotbalului .
Va rog frumos aclamati faclia ce pleaca arzand , salutati OMUL : Nicolae Dobrin

ganduri

Desi m-am nascut toamna nu am avut niciodata afinitati deosebite pentru acest anotimp. Totul in jur este asa trist , obosit..........Sunt o fire melancolica dar, doar toamna aceasta stare este asociata cu tristetea . Drumul este pustiu si tacut . Din cand in cand doar frunzele galbui plutesc pentru a se aseza tacute si triste in covorul lipsit de viata ce acopera pamantul . Pomii par stingheri ca niste baietani prinsi dezbracati la scaldat de un card de fete . Sintem intr-o continua asteptare , este miezul zilei si totusi parca negura nopti nu se da batuta iar noi , privim spre cer asteptand in zadar sa primim energie de la razele soarelui . Pe cer stolurile de pasari calatoare parasesc meleagurile ce le-au oferit caldura si hrana pe timp de vara alergand grabite dupa razele binefacatoare ale soarelui. Dintr-o data stropii reci de ploaie izbesc pamantul iar noi privim de dupa perdele zgribulindu-ne fara sa vrem . Daca vara toata natura - si noi impreuna cu ea - se deschide pentru a primi seva ploii , acum totul incearca sa se ascunda asemeni unui arici ce simte pericolul . Casele par niste femei cu broboadele ridicate , ascunzandu-si feresterele pana mai ieri larg deschise. Si totusi este de ajuns o raza firava de soare pentru ca totul sa vibreze din nou! Probabil ca asa functioneaza totul : un zambet , o raza de soare, o vorba buna si viata este mult mai frumoasa , greutatile dispar ..........Un zambet pe care de cele mai multe ori il tinem ascuns din motive mai mult decat egoiste , mai mult decat meschine .
Sunt oameni care nu pot trai decat scrasnind din dinti , oameni frustrati ce-si ascund slabiciunile in spatele fortei fizice folosita doar in fata celor ce nu au cum sa riposteze . In viata ne confruntam cu zeci de situatii grele . De fiecare data D-zeu ne pune in fata o problema si alaturi de ea ,poate nu la " vedere" , calea de rezolvare . Depinde doar de noi sa o gasim , depinde doar de noi sa vrem sa o gasim in primul rand .