Am copilarit iubind cu patima sportul . Mai intai a fost gimnastica si plutirea ireala a unor copile-zane ce , venind dintr-o tara a lagarului comunist reprezentau "portita"prin care noi , cei de acasa evadam in lumea minunata a libertatii . Ele zburau si implineau dorinta noastra neexprimata de a fi stapanii unei lumi pe care foarte putini dintre noi o puteau vedea pe viu .
Dupa un timp , a intrat in viata mea si handbalul . Era vorba de cel masculin , pentru ca si aici eram printre cei mai buni . Am trait la intensitate maxima paradele lui Penu , un vulcan in clocot ce ardea vizibil in timpul fiecarui meci ; Voinea si Gatu ,doi pitici ce loveau letal de fiecare data ; plutirea ireal a lui Stanga si calmul de suprafata a lui Munteanu.......Au fost niste partide fantastice la care era racordata toata suflarea tarii . Alergam de la scoala pentru a nu pierde nici o secunda din meci si adormem fericita pentru ca "baietii nostri" erau mai mereu invingatori .
Anii au trecut si handbalul masculin a intrat intr-uncon de umbra macinat de schimbari de generatii , lipsuri de tot felul ..............Incet , incet fetele au aparut in prim plan , aducandu-ne aminte ca am dominat in acest sport , chiar daca acum in prim plan sunt echipe ale unor tari ce au invatat handbal de la noi . Uitasem cum este sa privesti si altceva decat fotbal ! Uitasem cum este sa plutesti si sa inscrii !
Comentatorul remarca: " Ce echipa valoroasa avem la noi in tara !" Pacat ca jurnalele de stiri acorda importanta doar fotbalului , rezultatele bune obtinute in celelalte sporturi fiind uitate sau mentionate pe final . In handbal se joaca pe bani mult , mult mai putini decat in fotbal si totusi rezultatele sunt infinit mai bune . Incercati macar de curiozitate sa priviti un meci de handbal si o sa fiti cuceriti de frumusetea acestui sport.

un gand

Se intampla in viata destul de des , ca lucrurile sa nu mearga asa cum ti-ai dori , se intampla sa fii obligat de imprejurari sa faci un compromis , rezolvare neinteleasa si dezaprobata de cei din jurul tau , se intampla sa nu reusesti tot timpul sa mentii echilibrul perfect intre faptele si constiinta ta , se intampla………….Importatnt este sa constientizezi tot timpul in ce masura actiunile tale afecteaza viata celorlalti ; important este ca atunci cand priveti in urma sa nu-ti doresti sa faci prea multe retusuri ; important este sa constientizezi ca atunci cand esti parinte ceea ce lasi in urma ta sunt doar copii , ei putand fi OAMENI sau doar fiinte , trecatoare prin viata ca si tine . Averea ? Vai de cel ce pretinde a fi evaluat dupa numarul , valoarea sau marimea bunurilor materiale !

ce sa faca Hagi?

Cred ca intrebarea care ar trebui pusa de fapt este : care antrenor poate realiza performanta in conditiile de la Steaua ?
Nu este vorba neaparat de presiunea pusa de patron , pentru ca si la Rapid au fost perioade cand domnul Copos a pusa presiune pe echipa si antrenor , amplificand conflicte si contribuind la degradarea atmosferei de lucru .
Problema este ca domnul Becali trece foarte des de la o extrema la alta , lauda astazi pe cei pe care maine sigur ii va critica si invers ; problema este neincrederea fatisa in capacitatea antrenorului de a lua decizii de aici decurgand degradarea autoritatii sale in fata jucatorilor; problema este ca domnul Becali este convis ca cel ce detine un cont bancar mare este detinatorul adevarului suprem . Hagi nu antreneaza pentru bani ci pentru ca iubeste fotbalul , pentru ca vrea performanta si este sau a fost convins ca la Steaua este locul potrivit . Din pacate nu este posibil si oricata taria de caracter ar avea Hagi nu poti zambi timid de fiecare data , spunand ca “asta e ,eu sunt mai mic o mai iau peste cap” sau “eu nu ma pun cu cei ce sunt mai sus decat mine ” . Hai sa fim seriosi ! Fugi Hagi ! Fugi!

A fi parinte ..........e tare usor , e o minune , e o mare responsabilitate , e de fapt cea mai buna scoala de diplomatie din lume . De foarte multe ori parintele trebuie sa faca pasul inapoi si foarte putini sunt cei ce inteleg sau accepta sa-l faca. Orgoliul in exces dauneaza in orice situatie dar in relatia cu un adolescent poate distruge totul . Critica-l tot timpul si-si va canaliza energia pentru a face ceea ce stie ca te scoate din minti pe tine , parintele sau , chiar daca de multe ori va fi in detrimentul propriei persoane , chiar daca si-ar putea strica viitorul ; Orice interdictie ferma si fara argumente , gen " ca asa zic eu" are efectul invers . Trateaza-l ca pe un om matur , chiar daca in fata ta sta un adolescent caruia nici nu i-a mijit mustata ;cere-i parerea in toate , mai ales in problemele ce-l privesc , incearca sa-i corectezi cat mai discret garderoba sau coafura ....ai foarte multa rabdare si incearca sa-l faci sa iasa din carapace pentru a putea afla ce gandeste sau ce probleme are . De ce folosesc genul masculin ? Pentru ca baietii trec mai greu din punct de vedere emotional peste adolescenta . Sunt copii , dar se considera barbati si conflictul se isca adesea cu tatal care , barbat in toata puterea cuvantului , nu accepta " sa fie jucat pe degete de un mucos" . Mai departe , "mucosul " face totul pentru a dovedi ca el face ce vrea cu viata lui , alegand cai total gresite , ce duc de foarte multe ori la necazuri mari , pornite de fapt dintr-o controversa legata de cine stie ce motiv infim-coafura , haine , o nota proasta- amplificata si gestionata gresit de parinti .



Se spune ca " rabdarea" a fost pusa initial de Dumnezeu in piatra si aceasta a crapat . Asta nu poate arata decat ca noi , oamenii suntem capabili , daca vrem , sa fim deosebit de rabdatori . De fapt cred ca tot ce ne trebuie este un munte de diplomatie , foarte multa rabdare si dragoste neconditionata . Sa fie tot timpul sigur ca este si ramane copilul tau indiferent de situatie , ca atunci cand il critici te doare sufletul si nu e rautate , ca toate problemele au cel putin doua solutii de rezolvare si voi le descoperiti impreuna . Iubeste-l , pentru ca dincolo de coafura uneori ciudata , sub hainele "prea largi -prea stramte-prea scurte-prea lungi " se afla copilul pe care l-ai strans cu atata drag in brate atunci cand a venit pe lume .

un copil , o minune

Cred ca nimeni nu este cu adevarat pregatit pentru a fi parinte . Minunea ce vine tipand pe lume , schimba totul in viata noastra : prioritati , program , mod de viata ,de gandire .........Ochii mari atintiti asupra ta parca te coplesesc si te sperie in acelasi timp . Ce se intampla in sufletul tau atunci cand iti tii copilul pentru prima oara in brate ? Greu , chiar imposibil de descris in cuvinte । Bucurie coplesitoare si spaima paralizanta ca nu te vei descurca ; mandrie fara margini si uimire ca D-zeu te-a binecuvantat cu aceasta minune........zeci de sentimente in aceeasi fractiune de secunda fara " timp de acomodare " . Inveti sa fii parinte " vazand si facand " . In meseria asta nu exista manual , zambetul copilului tau este cel ce valideaza " activitatea depusa "

Ziceam ca nu exista manual si totusi este bine sa nu uiti ca si tu ai fost copil । Pentru copilul tau poti fi ceea ce alegi tu sa fii : parinte , prieten , sprijin neconditionat ....sau instanta de judecata .
Ce alegi ?

Doar simpla rostire a cuvantului "cancer" ne infioara . Diagnosticarea cu acesta teribila maladie aduce dupa sine disperare , frica , resemnare , furie.....
Si totusi nu intotdeauna !
Am vazut de curand un film ce prezenta viata unui tanar , care in urma unui cancer la genunuchi ramane invalid .

Ce face tanarul respectiv ? Ar fi putut sa stea sa-si planga de mila ; ar fi putut sa fie furios pe viata , pe lume , pe ingerul sau pazitor ; ar fi putut ........Si totusi el alege sa lupte . Porneste intr-un maraton epuizant , alearga pana la epuizare peste 3000 de mile pentru a-si sensibiliza semenii , adunand bani ce urmau sa fie folositi in alinarea suferintelor celor ce sufereau de cancer . Sa stai pe marginea drumului si sa privesti un tanar alergand intr-un picior , ascunzandu-si suferinta in spatele unui zambet minunat poate fi , sau ar trebui sa fie pentru noi toti , dureros . Noi cei care traim egoist , cheltuindu-ne energia in dispute puierile ar trebui sa ramanem doar o secunda tacuti si sa incercam sa auzim strigatul celor ce sufera in tacere agatandu-se cu disperare de fiecare secunda in plus . Ar trebui sa invatam de la ei , cei ce stiu sa-si traiasca frumos ultimele clipe , sa pretuim viata , s-o respectam respectandu-i pe cei din jur . Trebuie sa fie cumplit ,dincolo de orice inchipuire sa stii cu certitudine ca esti pe moarte . Este cumplit dincolo de orice inchipuire sa ai pe cineva drag prins in ghearele mortii si sa nu poti face nimic . Baiatul despre care vorbem al inceput se numea Terry . Era urmat pretutindeni de familia sa , sustinut , incurajat , iubit . Durerea lor era aproape palpabila ! Puterea lui era coplesitoare ! Atunci cand a simtit ca nu mai poate s-a retras promitind ca dupa ce se va trata din nou va reveni si asa a facut . A murit la 23 de ani lasand in urma sa mii de suflete al caror "multumesc" i-a luminat sigur drumul spre rai . A reusit sa adune o suma fabuloasa si fundatia ce-i poarta numele continua si astazi munca sa . Si totusi a murit imi ve-ti spune ! Ei da , a murit ...sau poate nu ......A trait intens cei 23 de ani ; a dat o lectie de viata dureroasa pentru cei ce nu stiu sa traiasca frumos ; a reusit sa insufle curaj atunci cand traia si o face in mod sigur si acum dupa moarte .
A terminat invingator cursa vietii pentru ca s-a oprit atunci cand a dorit , a facut totul discret cu o demnitate in fata careia cei mai multi dintre noi ar trebui sa stam in genunchi .
Terry a oferit o lectie tuturor nu numai celor bolnavi de o maladie incurabila . Este normal ca in decursul vietii sa ne confruntam cu situatii care sa ne sperie -trebuie doar sa nu uitam ca putem lupta ; este normal sa fim furiosi cand un necaz ne loveste - trebuie doar sa sa stim ce sa facem cu acea furie . Si daca totul merge bine si viata ne este frumoasa , este normal sa ne oprim o clipa si sa ascultam cu atentie : poate cineva , tocmai trece pe langa noi alergand usor cu un picior amputat , zambind timid si privindu-ne in ochi . Nu-i intoarce spatele !
Intinde o mana alergatorului tacut , adu un zambet intr-o lume guvernata de termene limita si de lacrimi !